O pivniță de vodca la Hotar așteaptă rușii …

La birtul „La Hotar”, din comuna Măgura-de-Jos — un sat lipit de granița cu Moldova ca timbrul de plic —, birtașul Ivan, un găgăuz rotund și roșu la față, aciut de 35 de ani în România și-a pierdut și pofta de glumă, și gustul de votcă.

— Măi, oameni buni, eu dau faliment, zice el, privind pivnița plină cu sticle lucind ca niște baionete goale. De un an, de când tot zic ăștia la televizor că „vin rușii”, eu m-am pregătit! Am făcut provizii strategice — 800 de sticle de vodcă autentică, importată din Tiraspol! Acum, nici dracu’ n-o mai cumpără … Aici, toți beau țuică de prune și politică la halbă!

Pe terasă, la o masă de lemn scorojit, doi săteni sorb din pahare de țuică și privesc cu milă spre Ivan.

— Păi, Ivane, îi zice unul, dacă tot așteptai rușii, de ce n-ai făcut și tu reclamă în rusă? Poate veneau să bea, nu să invadeze!
— Ei, bre, zice celălalt, să știi că rușii vin, dar au GPS vechi. Caută Ucraina și-i bagă pe toți în Google Maps la „recalculare rută”.

Birtașul oftează.
— Eu nu mai pot. Vodca se învechește, toată agoniseala mea e băgată în vodca rusească, aici numai țuica se bea, și televizorul minte pe toate posturile că vin, că vin și ei nu mai vin.

De după gard, o babă întreabă:
— Ivane, mai ai cafea?
— N-am, mamă, doar vodcă dacă vrei!
— Lasă, că beau acasă compot de prune … și ăla dă amețeală.

Ivan oftează iar și-și face cruce: „Să dea Dumnezeu să vină măcar un autocar de turiști, de găgăuzi de-ai mei …”