„Cine sunt eu, de fapt?” — Aventuri la Biroul de Cărți de Identitate
La Biroul de Cărți de Identitate de la sectorul 2, ziua părea ca oricare alta: coadă lungă, răbdare puțină și aerul acela birocratic greu, parfumat cu toner și nervi. Totul a mers ceas până când a venit rândul Maricicăi, angajata cea nouă, să facă primele ei poze oficiale.
Emoționată, dornică să impresioneze, a luat aparatul în mână… invers. N-a observat nici ea, nici colegii ocupați cu „dosarele complete”. Rezultatul? Cinci cărți de identitate emise cu o singură și aceeași fotografie — a doamnei Maricica însăși, zâmbitoare și perfect încadrată.
„Doamnă, eu nu sunt dumneavoastră!”, a izbucnit primul cetățean, fluturând buletinul ca pe o probă la tribunal. „Ba sunteți, în ochii legii!”, a încercat să glumească un coleg, dar râsetele s-au oprit brusc când și al patrulea client a ridicat același portret.
În câteva minute, ghișeul s-a transformat într-o scenă de revoltă controlată: oameni agitați, ID-uri gemene și o Maricică ce roșea mai tare decât indicatorul „Ocupat”. Șeful a apărut, a privit pozele, a oftat adânc și a rostit celebrul verdict birocratic: „Vom remedia situația conform procedurii.”
De atunci, Maricica e cunoscută drept „femeia cu cinci identități”, iar aparatul foto are lipită pe el o etichetă mare, scrisă cu markerul: „Acesta e partea spre tine.”
Iar cetățenii… ei bine, unii încă glumesc că, dacă tot au primit poza altei persoane, măcar să le meargă mai bine cu norocul în acte. Că doar în România, identitatea e trecătoare, dar amintirea de la ghișeu — veșnică!
